- polaritáte
- s. f., g.-d. art. polaritäţii; pl. polaritäţi
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
polaritate — POLARITÁTE s.f. 1. Proprietate a unui sistem fizic de a avea, în două puncte ale sale, caracteristici de aceeaşi natură, dar opuse una celeilalte. 2. Proprietate a unui organism vegetal sau a unei părţi din el de a forma două puncte de creştere… … Dicționar Român
polar — POLÁR, Ă, polari, e, adj., s.f. 1. adj. Privitor la cei doi poli1 ai Pământului, de la poli1, caracteristic polilor1; din regiunea sau din zona polilor1. ♢ Noapte polară = noapte de iarnă care se întâlneşte în regiunile situate dincolo de cercul… … Dicționar Român
polarizaţie — POLARIZÁŢIE, polarizaţii, s.f. Stare a unui corp sau a unui sistem fizic care prezintă proprietatea de polaritate sau care a suferit o polarizare. ♢ Polarizaţie electrică = stare a unui corp sau a unui sistem fizic care posedă cel puţin doi poli… … Dicționar Român
ПОЛЯРНОСТЬ ОБРАТНАЯ — полярность, при которой сварочный электрод присоединяется к положительному полюсу источника питания электрической дуги, а объект сварки к отрицательному (Болгарский язык; Български) обратна полярност (Чешский язык; Čeština) obrácená polarita… … Строительный словарь
ПОЛЯРНОСТЬ ПРЯМАЯ — полярность, при которой сварочный электрод присоединяется к отрицательному полюсу источника питания электрической дуги, а объект сварки к положительному (Болгарский язык; Български) права полярност (Чешский язык; Čeština) přímá polarita (Немецкий … Строительный словарь
polarizare — POLARIZÁRE, polarizări, s.f. Acţiunea de a (se) polariza şi rezultatul ei. 1. (fiz.) Proces prin care un corp sau un sistem fizic dobândeşte proprietatea de polaritate (1); stare a unui corp care a suferit un astfel de proces. ♢ Polarizare… … Dicționar Român